Chisinau - o capitala Europeana
Drasliceni sat natal Ursu Viorel
Un om, în
viaţă, nu îşi poate alege sau schimba 2 lucruri: părinţii şi patria. Aceste 2
lucruri le iubim necondiţionat, pentru că fac parte din fiinţa noastră.
M-am născut
în Moldova, am copilărit în Moldova. Ea este cea mai frumoasă ţară. Nu, nu este
un adevăr obiectiv, dimpotrivă, e cât se poate de subiectiv. Totuşi, pentru
mine este un adevăr. Moldova este cea mai frumoasă ţară pentru că este a mea!
Învăţ în
România, şi ea îmi este dragă. Îmi este dragă pentru că nu mă face să mă simt
atât de departe de casă, vorbind aceeaşi limbă, împărtăşind aceeaşi cultură.
Dar, ori de câte ori revin acasă, în Chişinău, mă cuprinde un fior şi înţeleg
cât de ataşată sunt de ţara mea.
Marele
nostru păcat este că uităm să ne iubim cu adevărat patria.
Nu este o ruşine să
spui că îţi iubeşti ţara şi să te mândreşti cu ea. Nu este o prostie să uiţi
din când în când de materialism şi să revii cu sufletul şi trăirea la valorile
şi cultura în care te-ai născut. Să nu îţi părăseşti ţara, chiar dacă peste
hotare se plăteşte mai mult şi să încerci să faci AICI ceva. Aşa fac oamenii cu
adevărat puternici.
Cred
că patriotismul şi încrederea în propria ţară este unul dintre cei mai
importanţi paşi pe care îi putem face spre progres. Cunoaştem în istorie mai
multe exemple de state care au reuşit să treacă în mod miraculos peste crize
majore. Japonia a avut o economie răvăşită după al doilea război mondial, dar,
în scurt a prosperat. Nu a fost o minune de neînţeles. Totul s-a întâmplat
datorită oamenilor, japonezilor, care au avut încredere în ţara lor, au
acceptat să depună efort, să lucreze şi pe bani puţini pentru a scoate ţara din
impas. Iar mai apoi au cules roadele. Nu au furat, nu au lenevit, au acţionat!
Ei îşi iubesc cu adevărat patria.
Cum putem
cere de la alţii să ne respecte ţara, să o cunoască, dacă noi înşine o vorbim
de rău şi o criticăm, dacă noi înşine nu îi cunoaştem istoria?
Moldova nu e
ceva supraexistent, Moldova suntem noi, fiecare dintre noi. Tot ce facem
defineşte Moldova. Şi dacă fiecare dintre noi va încerca să facă ce poate mai
bine în domeniul său, să fie corect şi onest, Moldova cu siguranţă va deveni
mai puternică.
Atunci când criticăm Moldova, când spunem cât
de greu e să trăieşti aici, să faci nişte bani, să reuşeşti în viaţă, cât de
rele sunt condiţiile comparativ cu alte ţări, atunci când spunem cât de
făţarnici şi invidioşi sunt moldovenii, nu ne demonstrăm superioritatea.
Dimpotrivă. Demonstrăm cât de neputincioşi suntem!! Căci noi, noi suntem
Moldova. Şi dacă Dumnezeu ne-a înzestrat cu 2 mâini, 2 picioare şi un cap
deştept, atunci ne stă în puteri să schimbăm ceva. Împreună şi fiecare.
Eu iubesc
Moldova pentru că e micuţă şi presărată cu locuri frumoase, pe care merită să
le vizitezi, în primul rând. Pentru că oamenii se cunosc . Practic cu fiecare
al doilea sau al treilea moldovean poţi găsi cunoştinţe comune, şi astfel,
parcă formăm o familie mare.
Pentru că
aici sunt cele mai gustoase fructe şi legume.
Pentru că
graiul nostru moldovenesc, curat, nu umplut cu rusisme şi calchieri, este cel
mai dulce.
Pentru că
folclorul nostru este atât de bogat, cântecele atât de duioase, iar horele atât
de vioaie.
Pentru că
aici, natura încă nu şi-a pierdut toate drepturile şi mai putem descoperi puţin
din sălbăticia şi farmecul său, în parcuri, păduri, sate, câmpii. Pentru că din
crăpăturile trotuarelor, de care ne tot plângem că nu sunt reparate mai
zvâcneşte câte un firicel de iarbă sau o floricică. Pentru că încă nu totul a
fost industrializat, artificializat, supus mâinii omului.
Iubesc
Moldova pentru că îi avem pe Grigore Vieru, Ion şi Doina Aldea-Teodorovici,
Eugen Doga şi atâtea alte talente.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu